28 sept. 2010

Revedere.

E ora 6.28, asta seara m-am revazut cu cel mai special om de sex masculin care l-am intalnit in viata mea, persoana de la postul de mai jos, intitulata "Un fel de pagina de jurnal".

Ora 23:59
Ma suna.
"- Noi am ajuns, suntem pe langa hotelul Ibis, cum ajungem sa te luam?"

Nu am asteptat sa termine propozitia, ca am zburat pana la el. M-am dat jos din taxi si am sarit in bratele lui, moment in care mi-a fugit pamantul de sub picioare.
"...te-am vazut plecand,plecand poate pentru totdeauna." , nu, nu pentru totdeauna spre fericirea mea, ci pana asta seara, cand pentru moment am uitat de toate problemele, asa cum faceam cand ne intalneam atunci, si cand ma tineai in brate in patul ala mare al tau. Te-ai schimbat putin, ai slabit, dar zambetu' si privirea tot nu ti-ai schimbat-o. Imi venea sa iti zic din nou TOTUL, ce s-a intamplat de cand nu ne-am mai vazut, adica din aprilie, cum de la tine nu am mai avut pe nimeni langa care sa ma simt asa cum ma faci doar tu sa ma simt, doar cand te uiti la mine cu spranceana ridicata.
M-am simtit ciudat cand am observat ca fiorii inca mi provoaca, inseamna ceva ?
Nu stiu. Tot ce stiu e ca ma pun imediat sa dorm, iar la amiaz astept sa ma sune sa iesim in oras.
Bine ai revenit in gandurile mele!

24 sept. 2010

Puterea pumnului

Se spune ca forta nu e solutie, decat in cazuri extreme desigur, atunci cand nu vrei sa intorci si celalalt obraz. Lasand ideea de forta bruta aplicata asupra unui semen, am ajuns la concluzia ca un pumn are uneori un efect benefic. As vrea sa pot sa explic de ce ajuta pumnul, dar nu am o explicatie logica ci doar exemple.

Calculatorul meu scoate sunete ciudate atunci cand il deschid. Nu ma pricep foarte bine la arhitectura calculatorului, nu stau sa caut prin circuite, asa ca actionez brutal si imi lovesc prietenul electronic. Poate de frica, poate de scarba tace saracul si “toarce” in liniste. Concluzia: un pumn ajuta!

Aruncata in plictiseala mi-am pus aseara castile in urechi. Surpriza! Castile mele super expensive LG ma dezamagesc pentru prima data. Initial am zis ca urechea mea stanga s-a blegit, caci sunetele patrundeau cu greu la timpan asa ca am schimbat castile. Insa nici urechea drapta nu s-a dovedit mai receptiva asa ca mi-am dat seama ca nu eu eram problema. una din casti se auzea ca si cum ar fi fost aruncata intr-un butoi. Am tras de fir inutil, am inchis telefonu', l-am redeschis. In pana de alte idei le-am dat castilor un bobarnac de toata frumusetea. Surpriza, si-au revenit! Concluzie: Forta bruta este uneori buna!

Efectele mai putin benefice ale fortei vor iesi probabil in curand la iveala….dar deocamdata recurg la astfel de solutii…ce sa fac, daca merge ma bucur de asta!

23 sept. 2010

Poze de colectie

Uneori ma simt ca o batrana ingropata in amintiri. Imi amintesc de mamaie a mea…de fiecare data cand mergeam la ea observam zecile de poze puse sub geamul de pe masa, sau intr-o cutie de papuci. Ma intrebam daca ii cunoaste pe toti sau daca nu…Ma intrebam de ce se uita cu atata placere la poze si de ce povesteste atat de entuziasmata despre fiecare in parte. Eh, poate am imbatranit, dar astazi, cand mi-am facut curat in colectia de poze din calculator am avut si eu un sentiment ciudat,m-am simtit ca ea.Cred ca am inteles-o.

Cele mai fascinante nu sunt pozele cu mine, caci pe mine ma stiu, ci nenumaratele poze aparent neinsemnate. M-a facut sa zambesc poza cu mine si mama facuta de ziua mea la 18 ani, in care ne strambam amandoua, sau nenumaratele poze cu haine, apusuri, strambaturi, sedinte de cafele sau pisici ale cunoscutilor. Tot la fel de fascinante sunt pozele si cu necunoscuti…nu i-am vazut niciodata, dar stiu despre ei ca sunt amicii lui X sau Y.

Imi plac totodata pozele cu amici sau colegi. Am descoperit ca am destul de multe poze cu o persoana cu care nu am vorbit niciodata ci o cunosc doar din vedere….

Ah…cate amintiri …toate adunate pe un hard-disk si redate vederii de un monitor :) ! Asta ma deosebeste de mamaie, tehnologia mai avansata in redarea amintirilor…..in rest….sunt si eu batrana, oarecum.

2 sept. 2010

Nu am un titlu anume...

(Ascult Colbie Caillat - Bubbly si fumez)
Pfff...iar toamna.Numai cand am scris postul despre depresiile care se instaleaza in perioada asta, si uite.. iar a venit.Se duce vremea asta mai ceva ca viteza luminii,si noi nici nu de dam seama.Vara asta pt mine a insemnat schimbare, multa schimbare.Schimbare de mentalitate, schimbare de oameni, schimbare de stil si tot asa, cand ma uit la postarile din anu' precedent, nu ma mai recunosc, m-am schimbat (in bine). Incep sa ma simt femeie, incep sa caut barbatu' langa care sa ma trezesc in fiecare dimineata, incep sa ma gandesc ca mi-ar face placere sa ma trezesc dimineata si sa pregatesc cafeaua pt un anume EL care inca doarme. Sa imi fac griji ? Nu. Nimeni nu ma crede cand spun: Gata! Urmatoru' va fii de tot. Dar uite, in cazul meu, ca am inceput sa umblu prin cluburi de la 14 ani (fara permisiunea mamei bineinteles, puneam niste perine sub patura si plecam, a doua zii veneam si gaseam patura data la o parte si mi-o luam rau e partea a doua), plecari pe la cabane, iesiri pana tarziu, javre peste javre, pardon, voiam sa zic baieti, si uite asa.. deja am ajuns in stadiu in care sa spun STOP!, da.. e cam devreme, totusi am 20 de ani jumatate, dar asta imi doresc.. si mi-am dat seama de asta cand pe 2 august am intalnit un anume om cu care am socializat mai mult sau mai putin, seara,ajunsa acasa, mi-am inchis ochii si am spus "As putea sa fiu langa el si la 50 de ani", lucru de care nu am fost sigura cu nimeni.Apoi m-am razgandit, are un job care nu i-ar pemite momentan sa isi faca familie. Hmmm, familie, ce cuvant mare.Inca nu ma gandesc la copii, dar la un om langa care as putea sa raman pana inchid ochii da.Vreau sa apara, vreau sa dispar eu din viata care o am acum, sa incep una noua, cu EL.
Existi ?