11 feb. 2009

Tre’ să vorbim urgent, da’ nu acum.

Titlul ăsta pe mine mă scoate din pepeni, mi se umflă vena, îmi crește tensiunea. Vorbește omule, nu-mi promite că vei vorbi.

Am o prietenă care are acest minunat dar. Mă sună și printre altele mă anunță că tre’ să-mi zică ceva important, dar altă dată. Așa mă inflamez de la treaba asta că de obicei când o simt că urmează să trântescă una de genul, țip în telefon în anticip. Și n-o las până nu zice. Și, mai trist, tot timpul e un căcat de care în mod sigur nu-mi pasă. Și aș fi trăit la fel de bine în continuare fără să-l știu. Și deja am uitat ce mi-a zis. Când n-o conving să-mi zică, stau cumințică și aștept ziua, ora și momentul când o să aflu ceea ce o să-mi schimbe viața. Și, clar, era ceva legat de câte orgasme poți să ai într-o seară, ce reduceri au la plaza sau că x s-a combinat cu y. Mie rotițele mi se rotesc, în general, pentru interesul propriu. Egocentric, da.

Asta-i un fel de amenințare. În principiu detest oamenii care amenință. Ori faci, ori taci, nu-mi spune că o să faci. Nu mă amenința că o să. O să la mine nu funcționează, io nu cred în o să. Pune cineva botul la o să?