Monolog(?)

Cand tocmai credeai ca ti l-ai sters din minte, apare iar. In ciuda faptului ca te-a ranit, si te-a facut sa te simti ca un pres din fata usii, ti-a aparut iar in ganduri. Prin simplu fapt ca i-ai vazut un amic, sau ai trecut pe langa un loc unde v-ati sarutat, te rascoleste din nou amintirea lui. Si stai ca fraiera sperand sa iti dea un semn, ca o sa fie bine din nou. De ce trebuie sa fie atat de complicat ? In urma fiecarei dezamagiri, apar intrebari care incep cu "de ce?". Si cel mai trist e ca apar fel si fel de posibili iubiti, care daca nu ar fii fost el, deja erai fericita cu respectivu care in urma cu o saptamana ti-a cerut numarul, dar tu nu i l-ai dat, pentru ca te simti invalida din punct de vedere emotional si inca te gandesti "Cum ar fii fost daca...". Degeaba iti repeti ca l-ai uitat, pentru ca cel putin o data pe zi te gandesti oare ce face, cu cine e, daca se mai gandeste la tine. Din pacate realitatea e cruda, si el acum probabil vorbeste la telefon cu actuala, si nici nu mai stie cum te cheama. Ajungi acasa din club, unde te prefaceai ca te distrezi, intri din nou in camera ta goala si trista si plina de amintiri, te bagi sub plapuma si incepe maratonul de amintiri si secvente care ti le-ai pastrat pentru momentele cand o sa ramai singura.Tot ce iti doresti, e sa adormi, si dimineata sa ai mesaj de la el "Buna dimineata iubita!" . Trezeste-te, nu o sa se intample. Tine capul sus orice s-ar intampla, zambeste frumos si mergi mai departe, e tot ce ti-a ramas de facut, el nu se mai intoarce.

Un mare nimic si atat.

Mi-era teama ca am sa ajung in stadiul asta. Dar s-a intamplat. E oficial, sunt o piatra umblatoare. Nu ma mai pot gandii la nimeni ca la un posibil iubit, cu toate ca mi-as dorii sa am la cine sa ii dau mesaj de noapte buna. Cand patesti prea multe evenimente nasoale din punct de vedere sentimental, asta risti sa patesti, sa te transformi in piatra; si oricat ai incerca sa vrei sa iubesti pe cineva, nu mai poti. Stii din ce cauza ? La fiecare dezamagire, inima cedeaza tot mai mult, pana in momentul cand nu iti mai ramane nimic in piept, decat un organ vital si atat. Si pana o sa se refaca, incat sa poata suporta din nou sentimente, dureaza... si iar dureaza.Partea buna acum e ca pot spune ca am invatat cam tot ce era de stiut despre relatii si baieti, ce trebuie sa fac, ce nu trebuie sa fac, cand sa-l cred, cand sa nu.Mi-e bine asa, in ciuda faptului ca nu voiam sa ajung in stadiu asta, chiar mi-e bine. Acum, eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea si fericirea mea nu mai depinde de nimeni.

Hâc, auzi...tu...tu...te transformi in lup?

Dupa doua evenimente cam nasoale petrecute in nici 72 de ore, m-am decis sa ies si sa socializez alaturi de ma' girl S. M-am aranjat, m-am cocotat pe tocuri, mi-am gletuit botul cu gloss si am purces la socializare. In localul tinta, era karaoke night, perfect pt mine de altfel. Ne-am pus la masa, cu berea in fata, tigarea intre degete, am inceput sa caut o posibila victima ( am iesit cu gandul ca vreau sa agat ceva ). Localul unde eram nu era tocmai pe genul meu, dar totusi am zis ca poate poate. Am renuntat la idee, mi-am inscris piesele pe foaia de karaoke, si baga-i. Am inceput cu "i love rock'n roll", moment in care toti masculii fluierau si faceau background voices cand in piesa era partea cu "he was with me ...YEAHH MEE", m-am distrat de minune vazand ca nu sunt atat de nasoala precum imi facusem eu impresia din cauza la masculu' nr. 2 care a facut posibil unul dintre evenimentele nasoale din acele 72 de ore. Ok, beau o bere, beau doua... deja ma simteam tot mai bine. Observ dintr-o data ca la masa din spatele meu una bucata mascul feroce arata cam prea bine (pt fete, semana cu Jacob din Twilight), nu ma puteam abtine sa nu ma uit, ma' girl S. era ceva de genu' "Termina, nu merita, il cunosc pe tip"... i don't care! Dupa a 3-a bere (in localul cu pricina sa bei bere e totally cool even if u're a girl), ii zic la tip "Tu semeni cu Jacob din Twilight...sa nu imi zici ca si tu te transformi in lup" ... ok, berile deja pluteau prin mine rau de tot, aberam maxim. Am schimbat cateva vorbe cu Jacob al meu, dupa care s-a facut 5 dimineata si a trebuit sa plece, in ciuda faptului ca am aberat tot ce am vorbit cu el, mi-a cerut numarul, probabil s-a gandit el mai profund cum ca as fii interesanta daca nu as avea alcool la bord. I-am scris numarul la baiat, si aici vine problema. Ce numar i-am scris? In nici un caz al meu, pentru ca deja au trecut 2 zile si nu a sunat.Si uite asa, am pierdut o posibila partida buna ( nu ma refer la sex(in totalitate) ) din cauza ca eu m-am gandit ca e o idee buna sa beau, peste masura. I'm such a fag!

Concluzia? Fara alcool cand iesiti la agatat!

Love & imposibile = same thing.

         In ciuda varstei mele, ma simt batrana cand vine vorba de atasarea aia fizica si psihica, numita iubire. Dupa fel si fel de evenimente nefericite intamplate atat mie, cat si persoanelor din jur,am ajuns la o concluzie. Toti alergam dupa ceva ce nu exista. Iubirea e un cliseu, e un pretext care aduce doua persoane impreuna crezand ca-l vor atinge, si apoi BUM. Raman dezamagiti.Fie ca dureaza o saptamana, fie ca dureaza 2 ani. Ceea ce vreau sa spun e ca nimeni nu a trait inca iubirea adevarata, decat o tentativa. Acum vorbesc in numele rasei feminine. Filmele la care va uitati, si care va fac sa suspinati, sunt facute tocmai sa demonstreze ca tu nu o sa ai parte de asa ceva, e pura fictiune.Nici un baiat nu o sa iti gaseasca poseta in taxiu, apoi sa te caute sa ti-o inapoieze si sa te invite la o cafea cu ocazia asta, nici un baiat nu o sa-ti zica "esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat" si sa fie sincer, o sa-si gaseasca alta apoi caruia sa-i spuna lucrurile care ti le spune si tie. Nu baga mana in foc nici pentru cel cu care te vezi zilnic, si se uita in ochii tai si iti spune "Eram cu baietii."Nu'l crede nici pe cel care doarme langa tine, si care mananca cu tine la masa. Stiu ce gandesti, "Dar nu are cum sa aibe alta, e imposibil, sunt cu el zilnic." . Serios? Nu subestima rasa masculina, cand e vorba de ceva mai bun, sunt in stare sa mizeze si pe mama lor ca tu esti singura din viata lor. Intradevar e frumos sa ai pe cineva, sa stii ca are cine sa iti spuna "Noapte buna", si sa te tina de mana. Cand un baiat te tine de mana, te simti cea mai mandra fata din lume, pentru ca te tine baiatul care crezi ca va fii acolo pentru tine si daca ar mai avea un minut de trait. Sunt frumoase si certurile, pentru ca e placut sa stii ca te impaca, si iti spune ca nu poate sta fara tine. Dar treziti-va, o sa plece in final. O sa plece, o sa se refaca, o sa aibe alta care sa o tina de mana, si tot asa. E un cerc vicios. Si cand el pleaca, ramai socata. Stai singura in camera, iti aduci aminte cum stateati in patul tau si va uitati la filme, te uiti la usa, il vezi pe el cand intra, stai la calculator, il vezi cand se uita la tampenii pe youtube, stai la geam, iti aduci aminte ca si el statea la geam sa fumeze o tigare, apoi te bagi in pat, si-ti aduci aminte ce placut era cand te tinea in brate. Te uiti la telefon, nu mai primesti mesaje, nu mai suna, iar pe ecran nu mai scrie "Iubitu' te apeleaza". Esti doborata, esti socata, esti praf, ai impresia ca te-a lovit cineva cu o macara.
      Oricum nici o despartire nu doare mai tare decat cea in care e implicata alta ea.Iar mai rau decat asta e cand e implicata o alta ea, in timp ce esti implicata si tu si afli dupa cateva luni, luni in care te-a mintit, si te-a folosit stiind ca tu esti fetita aia care il asteapta, si care nu ii spune nu niciodata.
      De aceea spun, iubirea nu exista, exista doar senzatia de atasare. Iar finalul la senzatia asta e la fel in toate cazurile aproape. E trist, dar omenesc.