21 aprilie 2010
ora 16.10,autogara Militari.
M-am urcat in autocar,cu o stare foarte apropriata de chestia aia nasoala numita depresie,stare care mi s-a instalat in momentul in care te-am vazut plecand,plecand poate pentru totdeauna.Imi venea sa strig dupa tine,sa iti spun TOTUL.Dar nu am indraznit,nu esti pregatit sa auzi asa ceva si proabil nu te-ar fii atins cuvintele mele.Cu toate astea,m-am dat jos,am fugit dupa tine.. dar nu mai erai.
ora 16.31
Autocarul pleaca,ducandu-ma departe de locul unde m-am simtit fericita si implinita,ducandu-ma departe de tine si de patul ala mare unde m-am simtit protejata si tinuta in brate cum nimeni nu m-a mai tinut.Imi venea sa spun sa opreasca,sa ma dau jos,sa vin dupa tine sa iti spun...sa iti spun tot ce n-am indraznit pana acum,de teama dezamagirii.Dar nu se mai oprea,cu fiecare minut care trecea,tot mai mult mi se instala starea de nesiguranta si clacare.Cum astfel sa fiu,cand timp de 4 zile,nu m-am gandit la problemele care le am aici,si la nimic altceva; probabil spui ca nu am cum sa simt deja mare lucru,dar uite ca sentimentele si-au facut simtita prezenta,eu chiar nu mi-am dorit lucrul asta,dar vezi tu...la inima nu-i poti spune ce sa faca si ce nu. Zilele petrecute alaturi de tine,in bratele tale,m-au facut sa-mi dau seama ca TU esti acel lucru care imi lipseste si care de altfel m-ar completa,pacat ca sunt singura care simte lucrurile astea.Asa e mereu,sufletul mereu ti-l ia cine nu are nevoie de el.Nu sunt ce iti doresti,si gandul asta efectiv ma face sa mor incet si sa clachez maxim.
ora 21.45
Am ajuns acasa,numai stiu nimic de tine de la ora 15.40 cand ti-ai luat ramas bun de la mine.Am inteles.Prefer sa incep sa dispar incet,nu am destula putere sa mai trec inca o data prin asa ceva,adica vise destramate.O sa uit tot,o sa uit telefoanele interminabile dinainte de somn,o sa uit promisiunile,o sa uit zambetul tau care imi facea inima sa bata ca nebuna cand mi-l adresai,o sa uit diminetile alea cand ma trezeam cu tine si scoteai tot felul de sunete si gesturi ca sa ma trezesc sa ne bem cafeaua,o sa uit cum azi dimineata ma uitam la tine cum dormi,si mi-as fii dorit sa se opreasca timpul,o sa uit cum ma sarutai,chiar daca era oarecum din obligatie,tot o faceai bine si ma treceau toti fiorii,o sa uit cafelele noastre de la amiaz,care pentru noi era dimineata pentru ca stateam pana la 4 dimineata sa comentam videoclipuri si emisiuni,o sa uit filmele vazute impreuna,o sa uit mesele luate impreuna,o sa uit piesa aia care ma enerveaza sa o aud,si nu.. nu ma enerva pentru ca era naspa,ma enerva pentru ca nu o mai auzeam pusa de tine apoi...o sa uit tot! Pentru ca asa trebuie,pentru ca asta m-ai facut sa simt ca iti doresti. Dar tot odata,iti multumesc.Esti special,si asa vei ramane mereu.
Cu drag,A.
