Nu, nu e permanenta.

Fericirea e ceva ce cauti-cauti pana gasesti, daca gasesti, iar apoi trebuie sa faci tot posibilul sa o tii.Cu dintii, te tii de ea, nu ii mai dai drumul cu nici un chip,chiar daca asta ajunge uneori sa ti se para o corvoada. Deh, batalia e grea, succesul nu se obtine chiar asa de simplu, asa ca... fara vaicareli, ci invaluiti intr-o permanenta star de fericire. Numai ca, alergand incontinuu dupa ea, nu numai ca am ajuns sa obosesc teribil, dar si sa ma frustrez ca nu reuseam sa o ating decat sporadic. Azi un pic, maine sau peste 15 zile inca un pic...si tot asa. Nici vorba de permanenta.
Clar, nu exista stare permanenta de fericire - a fost verdictul pe care l-am dat nu dupa multa vreme. Si cred asa pana in zilele noastre. Am invatat, in schimb, ca atunci cand sunt fericita, sa ma bucur la maxim de asta, sa nu ma gandesc ca nu va dura prea mult si deja sa imi fac griji despre cum sa fac sa fiu cat mai mult timp fericita. Nu, chiar daca e vorba doar despre o clipa, aceea merita traita cu adevarat. Micile sau marile stari de fericire merita adunate laolalta. Pastrate, retraite atunci cand simti nevoia. Si traite la maxim atunci cand momentele chiar se intampla. Si ai grija, se poate intampla oricand. Fie ca te plimbi pe strazi dupa o ploaie de vara, fie ca esti aproape de mare, fie ca realizezi ca esti un om sanatos, fie ca simti ca iubesti, fie ca iti petreci o noapte cu baiatul/fata de care esti indragostit/a. Fii pregatit/a sa fii fericit/a, chiar si numai pentru  o clipa! Ea valoreaza mult mai mult de atat!