23 sept. 2011

Nu, nu e permanenta.

Fericirea e ceva ce cauti-cauti pana gasesti, daca gasesti, iar apoi trebuie sa faci tot posibilul sa o tii.Cu dintii, te tii de ea, nu ii mai dai drumul cu nici un chip,chiar daca asta ajunge uneori sa ti se para o corvoada. Deh, batalia e grea, succesul nu se obtine chiar asa de simplu, asa ca... fara vaicareli, ci invaluiti intr-o permanenta star de fericire. Numai ca, alergand incontinuu dupa ea, nu numai ca am ajuns sa obosesc teribil, dar si sa ma frustrez ca nu reuseam sa o ating decat sporadic. Azi un pic, maine sau peste 15 zile inca un pic...si tot asa. Nici vorba de permanenta.
Clar, nu exista stare permanenta de fericire - a fost verdictul pe care l-am dat nu dupa multa vreme. Si cred asa pana in zilele noastre. Am invatat, in schimb, ca atunci cand sunt fericita, sa ma bucur la maxim de asta, sa nu ma gandesc ca nu va dura prea mult si deja sa imi fac griji despre cum sa fac sa fiu cat mai mult timp fericita. Nu, chiar daca e vorba doar despre o clipa, aceea merita traita cu adevarat. Micile sau marile stari de fericire merita adunate laolalta. Pastrate, retraite atunci cand simti nevoia. Si traite la maxim atunci cand momentele chiar se intampla. Si ai grija, se poate intampla oricand. Fie ca te plimbi pe strazi dupa o ploaie de vara, fie ca esti aproape de mare, fie ca realizezi ca esti un om sanatos, fie ca simti ca iubesti, fie ca iti petreci o noapte cu baiatul/fata de care esti indragostit/a. Fii pregatit/a sa fii fericit/a, chiar si numai pentru  o clipa! Ea valoreaza mult mai mult de atat!

7 sept. 2011

Alone.

She lies alone on her bed.
No one there to love her, to want her, to need her.
A tear roles down her cheek.
For she has noticed.
That there is no one there to...
to love her, to want her, to need her.

http://www.youtube.com/watch?v=AVT2HoDw4Lw&NR=1

5 sept. 2011

Ritualul dependent.

Daca vrei sa te pui rau cu mine, cel mai usor e sa imi taraganezi indeplinirea ritualului matinal - adica tigarea si cafeaua de dimineata,sau invers…orice incercare de interpunere intre mine si aceste doua chestii se soldeaza cu nervi.Tot din aia de dimineat.Si cica aia de dimineata te tin toata ziua. Sa-mi spui ca mai dureaza 5 minute iar eu sa numar inca 25 peste alea 5 inseamna deja razboi. Toate ca toate, dar nu are nimeni dreptul sa-mi ia cafeaua si tigarea de dimineata…stiu, e dependenta, dar ma supun ei…nu e doar dependenta…e placere deopotriva. Si am dreptul la placerea mea…cer prea mult? E ritualul meu de dimineata, fara de care nu pot incepe ziua la cote maxime. Un fel de combustibil ce anesteziaza starile neplacute, inlocuindu-le cu o relaxare amagitoare…
Stiu, exista probleme mai importante…si mai grave…dar toate pot suporta o scurta amanare, cat sa-mi savurez micile placeri. Pe urma, dupa mine, potopul…si asa cred ca aceasta zi e una deprimanta sau..
Cafeaua si tigarea sunt cel mai frumos cuplu din univers, dar asta se intampla doar in zoriile diminetii cand te trezesti si te tarai pana in bucatarie, si incepi ritualul de a cupla elementele astea doua. Cafeaua sta cuminte intr-o cutie, asteptand sa fiarba si sa degaje mirosul ala care te innebuneste pe tine. Cafeaua e cuminte. Tigarea e intr-un pachet, alaturi de alte tigari. Nepasandu-i de nimic. Iar cand cele doua se intalnesc, nimic nu le mai opreste pe cele doua sa se contopeasca. Dar... in final, tigarea paraseste cafeaua, si se intalneste apoi cu un  suc, o bere, un pahar de votka, in timp ce cafeaua ramane singura acasa, asteptand iar zorii sa isi intalneasca tigarea mult iubita. TU esti tigarea.
S-a mai racorit semnificativ afara, dar pentru mine, nu e o bucurie aceasta racorire…luna mea se pare ca nu vrea sa-si ia ramas bun de la mine cum se cuvine, vrea sa ma intristeze. Maine, cica iar am motiv de sarbatorit,dar…va zic mai tarziu despre ce e vorba. Acum va las sa va delectati cu vantul care flutura plete, fuste si frunze…sa-mi amintesc ca trebuie sa ma imbrac in pantaloni cand ies…si tocmai ce dadusem si eu de gustul fustelor, al rochiilor…