Uneori ma simt ca o batrana ingropata in amintiri. Imi amintesc de mamaie a mea…de fiecare data cand mergeam la ea observam zecile de poze puse sub geamul de pe masa, sau intr-o cutie de papuci. Ma intrebam daca ii cunoaste pe toti sau daca nu…Ma intrebam de ce se uita cu atata placere la poze si de ce povesteste atat de entuziasmata despre fiecare in parte. Eh, poate am imbatranit, dar astazi, cand mi-am facut curat in colectia de poze din calculator am avut si eu un sentiment ciudat,m-am simtit ca ea.Cred ca am inteles-o.
Cele mai fascinante nu sunt pozele cu mine, caci pe mine ma stiu, ci nenumaratele poze aparent neinsemnate. M-a facut sa zambesc poza cu mine si mama facuta de ziua mea la 18 ani, in care ne strambam amandoua, sau nenumaratele poze cu haine, apusuri, strambaturi, sedinte de cafele sau pisici ale cunoscutilor. Tot la fel de fascinante sunt pozele si cu necunoscuti…nu i-am vazut niciodata, dar stiu despre ei ca sunt amicii lui X sau Y.
Imi plac totodata pozele cu amici sau colegi. Am descoperit ca am destul de multe poze cu o persoana cu care nu am vorbit niciodata ci o cunosc doar din vedere….
Ah…cate amintiri …toate adunate pe un hard-disk si redate vederii de un monitor :) ! Asta ma deosebeste de mamaie, tehnologia mai avansata in redarea amintirilor…..in rest….sunt si eu batrana, oarecum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu