Monolog(?)

Cand tocmai credeai ca ti l-ai sters din minte, apare iar. In ciuda faptului ca te-a ranit, si te-a facut sa te simti ca un pres din fata usii, ti-a aparut iar in ganduri. Prin simplu fapt ca i-ai vazut un amic, sau ai trecut pe langa un loc unde v-ati sarutat, te rascoleste din nou amintirea lui. Si stai ca fraiera sperand sa iti dea un semn, ca o sa fie bine din nou. De ce trebuie sa fie atat de complicat ? In urma fiecarei dezamagiri, apar intrebari care incep cu "de ce?". Si cel mai trist e ca apar fel si fel de posibili iubiti, care daca nu ar fii fost el, deja erai fericita cu respectivu care in urma cu o saptamana ti-a cerut numarul, dar tu nu i l-ai dat, pentru ca te simti invalida din punct de vedere emotional si inca te gandesti "Cum ar fii fost daca...". Degeaba iti repeti ca l-ai uitat, pentru ca cel putin o data pe zi te gandesti oare ce face, cu cine e, daca se mai gandeste la tine. Din pacate realitatea e cruda, si el acum probabil vorbeste la telefon cu actuala, si nici nu mai stie cum te cheama. Ajungi acasa din club, unde te prefaceai ca te distrezi, intri din nou in camera ta goala si trista si plina de amintiri, te bagi sub plapuma si incepe maratonul de amintiri si secvente care ti le-ai pastrat pentru momentele cand o sa ramai singura.Tot ce iti doresti, e sa adormi, si dimineata sa ai mesaj de la el "Buna dimineata iubita!" . Trezeste-te, nu o sa se intample. Tine capul sus orice s-ar intampla, zambeste frumos si mergi mai departe, e tot ce ti-a ramas de facut, el nu se mai intoarce.